Sări la conținut

Episcopia Tulcii

Istoric

De la Aegyssus, cetate milesiană din secolul al VII-lea înainte de Hristos, până la înființarea Episcopiei Tulcii în 2004 și instalarea Preasfințitului Părinte Visarion în 2008.

Secolul VII î.Hr. – secolul III

Aegyssus, cetate la Dunărea de Jos

Aegyssus (Tulcea) este unul dintre orașele înființate de grecii din Milet, descoperirile arheologice așezându-l ca întemeiere în secolul al VII-lea î.d.Hristos. Orașul Tulcea este așezat în nordul Dobrogei. „Prin anul 8 d. H. Aegysus era socotit ca un oraș vechi după cum ne spune poetul Ovidiu.” Prin anul 12 d. H. Aegysus este cucerit de geți, iar mai târziu regele odrizilor îl va părăsi. În timpul stăpânirii romane, Aegysus era foarte important la Dunărea de Jos, romanii construind „o șosea ce pleca din sudul Dobrogei de la Marcianopolis și ajungea le Aegyssus”. Acest avânt înfloritor al orașului a fost oprit de către goți, care în secolul al III-lea jefuiesc orașul.

Imagine provizorie — de înlocuit cu o fotografie IMAGINE PROVIZORIE
Fotografie de adăugat

Secolele I – XIV

Creștinismul dobrogean și episcopiile bizantine

Ne sunt bine cunoscute originea apostolică a creștinismului din această regiune, precum și bogăția de izvoare scrise privind numărul impresionant de martiri, omorâți în toate orașele Dobrogei romane pentru motivul că se convertiseră la religia creștină.

Cercetările arheologice au scos la lumina zilei cele mai vechi monumente paleocreștine din tot sud-estul european, păstrătoare ale unor astfel de relicve martirice (Niculițel și Halmyris), fără a insista asupra celor cunoscute din izvoarele scrise și nedescoperite încă.

Tot în aceste perioade istorice (romană, romano-bizantină și bizantină) se cunosc organizările episcopale ce au activat nu numai pentru spațiul istro-pontic, ci și la nord de Dunăre. Aproape că nu există oraș greco-roman sau de pe limesul dunărean care să nu fi cunoscut o astfel de organizare din ierarhia Bisericii. În secoul al VI-lea în Sciția Minor sunt atestate episcopii sufragane ale Mitropoliei de la Tomis, în urmatoarele cetăți: HISTRIA (Istria), TROPAEUM TRAIANI (Adamclisi), CAPIDAVA, CARSIUM (Hârșova), CONSTANTIANA (Capul Dolojman - jud. Tulcea), TROESMIS (Iglița), NOVIODUNUM (Isaccea), AEGYSSUS (Tulcea), SALSOVIA (Mahmudia), HALMYRIS (Dunavățul de Sus), ZALDAPA (lângă Callatis). Din punct de vedere religios, în secolele XIII-XIV este de crezut că românii din Tulcea aparțineau episcopatului de Vicina, localizat după cele mai numeroase opinii la Isaccea, jud. Tulcea. Numele de Tulcea apare specificat pentru prima dată în timpul lui Mircea cel Bătrân.

Mănăstirea Halmyris, unde au fost descoperite moaștele Sfinților Epictet și Astion
Mănăstirea Halmyris, unde au fost descoperite moaștele Sfinților Epictet și Astion

1417 – 1878

Sub stăpânire otomană

În anul 1417 Dobrogea a fost invadată de turci, și deși a avut mult de suferit, Biserica Ortodoxă Română și-a continuat existența, contribuind la apărarea drepturilor moștenite din moși strămoși și la conservarea ființei naționale a populației românești, elementul autohton și majoritar. Biserica din Dobrogea și-a desfășurat activitatea la început independent, apoi sub egida Patriarhiei Ecumenice, reorganizată la puțin timp după căderea Constantinopolului.

În timp aici au activat Mitropolia Proilaviei cu sediu la Brăila, înființată prin 1540-1550, precum și cea a Dristrei (Silistrei), înființată în împrejurări necunoscute. Primul mitropolit cunoscut cu numele a fost Calist, care a participat la Sinodul unionist de la Ferrara-Florența (1438-1439). În 1813 Mitropolia Proilaviei s-a contopit cu Mitropolia Dristrei, iar în 1829, când prin pacea de la Adrianopol, s-au desființat raialele turcești, s-a desființat și Mitropolia Proilaviei.

La scurt timp după desființarea Mitropoliei Proilaviei, pentru părțile de nord ale Dobrogei s-a creat o nouă unitate ortodoxă, cu rangul de Arhiepiscopie-Mitropolie, cu sediul la Tulcea, păstorită de ierarhi greci și care a ființat până la anul 1878, când Dobrogea a revenit la Patria mamă.

Imagine provizorie — de înlocuit cu o fotografie IMAGINE PROVIZORIE
Fotografie de adăugat

1874 – 1879

Revenirea Dobrogei la Patria mamă

În anul 1874, românii îndurerați de faptul că deși majoritari în Dobrogea, nu aveau un episcop român care să le reprezinte interesele și doleanțele în fața autorităților otomane, cer Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol să le aprobe înființarea în orașul Măcin (jud. Tulcea) a unei episcopii naționale condusă de un ierarh român.

Evenimentele politico-sociale petrecute în interiorul Imperiului Otoman între anii 1877-1878 și Războiul de Independență au avut ca rezultat atât obținerea independenței României cât și mai ales revenirea Dobrogei la trupul țării. În această situație intrarea Dobrogei sub jurisdicția canonică a Episcopiei Dunării de Jos la data de 16 martie 1879, a împlinit aspirațiile religioase ale românilor dobrogeni.

Imagine provizorie — de înlocuit cu o fotografie IMAGINE PROVIZORIE
Fotografie de adăugat

1923 – 1990

Un secol de reorganizări bisericești

Anul 1923 reprezintă un moment semnificativ pentru Biserica Dobrogeană, căci după așteptări seculare are loc reînființarea Episcopiei Tomisului, cu jurisdicție canonică și administrativă asupra județelor Constanța, Ialomița, Durostor și Caliacra. Tulcea rămâne pe mai departe sub jurisdicția Episcopiei Dunării de Jos.

În anul 1949 judetul Tulcea a fost cedat Episcopiei Constantei. În felul acesta Episcopia Dunării de Jos a încetat, pentru scurt timp, să-și întindă jurisdicția pe teritoriul Dobrogei.

În anul 1950, are loc contopirea Episcopiei Constanței cu Episcopia Galaților, sub vechea denumire de Episcopia Dunării de Jos iar conducător al ei devine episcopul Chesarie Păunescu.

În anul 1975, Episcopia Dunării de Jos a fost ridicată la rangul de Arhiepiscopie a Tomisului și Dunării de Jos, cu sediul la Galați conducătorul acestei noi unități bisericești fiind confirmat fostul episcop al Dunării de Jos, Dr. Antim Nica.

În anul 1990 Constanța a fost ridicată la rangul de Arhiepiscopie a Tomisului, primul titular al ei fiind episcopul Lucian Florea, ales la data de 27 septembrie 1990 și instalat la data de 25 noiembrie 1990.

Imagine provizorie — de înlocuit cu o fotografie IMAGINE PROVIZORIE
Fotografie de adăugat

2001 – 2008

Înființarea Episcopiei Tulcii

În anul 2001 cârma Arhiepiscopiei Tomisului a fost încredințată I.P.S. Teodosie Petrescu, sub a cărui pastorație, la exact 130 de ani de la dorința românilor dobrogeni de a înființa o episcopie în Dobrogea de nord, la Măcin, în data de 15.04.2004 Sfântul Sinod a aprobat înființarea Episcopiei Tulcii, hotărâre validată în ședința Adunării Naționale Bisericești din data de 4 martie 2005.

În ziua de 5 martie 2008 a fost ales de către Sfântul Sinod în scaunul de episcop al Episcopiei Tulcii, Preasfințitul Visarion Rășinăreanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei Sibiului.

În ziua Buneivestiri din anul mântuirii 2008, în Catedrala episcopală din Tulcea, cu participarea autorităților centrale și locale, a numeroși credincioși din Tulcea și din alte zone ale țării, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel înconjurat de un sobor format din 12 ierarhi a instalat ca episcop titular al Episcopiei Tulcii pe P.S. Dr. Visarion Bălțat.

Catedrala episcopală din Tulcea, unde a fost instalat Preasfințitul Părinte Visarion în 2008
Catedrala episcopală din Tulcea, unde a fost instalat Preasfințitul Părinte Visarion în 2008

Mai departe

Ierarhul

Episcopul Tulcii

Preasfințitul Părinte Visarion

Ales de Sfântul Sinod în 2008 și instalat în același an, la patru ani după înființarea eparhiei.

Slujitori

Director căutabil

Preoții și viețuitorii eparhiei, cu rolul, locul unde slujesc și telefonul.

Protopopiate

Trei protopopiate

Parohiile eparhiei, cu hramul, biserica și preotul slujitor.